Lorelei este corespondenta germană a sirenelor din mitologia greacă. Suită pe stâncile de pe malurile Rinului, ea îi atrăgea pe marinari spre steiuri, seducându-i cu cântecele ei.
Numele ei provine de la numele unei stânci de pe malul sudic al Rinului – Lurlei, despre care se spune că avea capacitatea de augmenta sunetul.
În balada lui Clemens Brentano din 1801, Zu Bacharach am Rheine, o femeie pe nume Lore Ley este acuzată că vrăjește și ucide bărbați. De aceea, ostracizată fiind, se îndreaptă spre o mănăstire, dar moare căzând de pe această stâncă, lăsând în urmă doar urma numelui ei.
Atracția fatală a acestei creaturi și cântecul ei nepământesc au fost definite în continuare într-un poem din 1824 al lui Heinrich Heine. Poemul intitulat ”Die Lorelei” a fost pus de atunci pe muzică de peste 25 de compozitori.
Zona în care se află această stâncă – Cheile Rinului de la Sankt Goarshausen, a fost de fapt unul dintre cele mai adânci și mai periculoase puncte ale râului Rin. Cântecul atribuit lui Lorelei a fost, probabil, extras dintr-o combinație de sunete, inclusiv curenții Rinului și cascada din apropiere. Această simfonie de sunete, amplificată la rândul său de ecoul stâncii, a dus la murmurul despre care se zvonește a fi cântecul periculos al sirenei.
Această ondină simbolizează vraja dăunătoare exercitată asupra simțurilor în detrimentul rațiunii și care-l duce pe om la pierzanie.
