În mod obișnuit, ficatul este simbol al izbucnirilor mânioase. Totodată, fierea este legată de înverșunare, de intențiile răutăcioase, fapt ce explică și prin gustul amar al bilei. În multiplele arii culturale, există puține cazurile de interpretare diferită. De exemplu, chiar dacă Islamul atribuie ficatului pasiunile, caracteristică unică, totuși fierea rămâne reprezentativă pentru durere, o manifestare puternic încărcată negativ.
Simbolismul ficatului în Biblie
Sfântul Ioan al Crucii, interpretându-l pe Ieremia (Plângerile,3, 19 și Deuteronomul, 32,33) face legătura dintre fiere și memorie, moartea sufletului sau lipsa lui Dumnezeu.
Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin* şi la otravă!
Vinul lor este venin de scorpion şi otravă pierzătoare de aspidă.
Au nu sunt acestea ascunse la Mine? Şi nu sunt ele pecetluite în cămările Mele?
Ultimele patru capitole (31-34) conțin Cântarea lui Moise, Binecuvântarea lui Moise și narațiunile care relatează trecerea mantiei conducerii de la Moise la Iosua. În cele din urmă, ultimul capitol este despre moartea lui Moise pe Muntele Nebo.
Fierea dragonului este opusă vinului, este contrariul licorii vieții. Suwen, tratatul de bază al medicinei chinezești tradiționale, atribuie ficatului un gust acru și culoare verde. Ficatul, conform însemnărilor de acolo, este dătător de puteri.
El este generalul care elaborează planurile, vezica biliară este judecătorul care decide și condamnă.
Semnificațiile ficatului în cultura Orientală
Generatoare de forță, bila este totodată sursa mâniei și a curajului, a tăriilor militare în general. În limbile Extremului Orient, numeroase expresii care fac referire la ficat, dar mai cu seamă la fiere, sensul de curaj. În Europa este cunoscută și accepția de amărăciune.
În China antică exista obiceiul de a mânca ficatul dușmanilor, iar dacă respectiva persoană nu o făcea, echivala cu a te îndoi de propriul curaj. De asemenea, tot în cultura asiatică fierea de iepure era folosită pentru făurirea săbiilor.
Kong-yin și-a despicat pântecul pentru a-și înlocui propriul ficat cu acela al stăpânului său ucis în luptă. În Cambodgia, Laos, Champa, prin molestări subtile se obținea un extras de bilă umană. Acesta urma să fie folosit la prepararea unei băuturi pentru șefi sau pentru a unge cu ea capetele elefanților folosiți în război.
